Către o viață independentă și incluziune socială în Europa

Incluziunea socială este fundamentală pentru a garanta că fiecare persoană poate participa pe deplin la viața comunității, bucurându-se de drepturile și libertățile sale, fiind în același timp apreciată și respectată. Modul în care sunt furnizate îngrijirea și serviciile are un impact direct asupra independenței personale și a incluziunii sociale.
 

Instituțiile rezidențiale pe termen lung, cum ar fi centrele de îngrijire și unitățile specializate de asistență socială, oferă sprijin persoanelor cu nevoi de îngrijire importante. Cu toate acestea, instituționalizarea prezintă riscuri majore pentru persoanele care beneficiază de servicii de îngrijire. S-a demonstrat că instituționalizarea și cultura instituțională duc la izolare, depersonalizare, lipsă de autonomie, alienare, privarea de autoritate și excludere socială.
 

Dezinstituționalizarea presupune trecerea la servicii de îngrijire și asistență în comunitate, acordând prioritate abordărilor centrate pe individ, incluziunii sociale și independenței. Trebuie să implice planificarea și crearea de servicii și îngrijire furnizate în familie și comunitate, care să permită persoanelor să ducă o viață independentă în cadrul comunităților obișnuite.
 

Acest raport prezintă date privind traiul instituționalizat în UE și tranziția către oferirea de îngrijire și furnizarea de servicii în familie și în comunitate. Analizează gândirea și dovezile pe care se bazează dezinstituționalizarea, strategiile și practicile pentru oferirea de îngrijire și furnizarea de servicii în familie și comunitate, precum și dificultățile pe care le implică. Raportul prezintă, de asemenea, studii de caz care ilustrează experiențele utilizatorilor și ale părților interesate în ceea ce privește eforturile de a duce o viață independentă.
 

Contextul politicilor

Principiile vieții independente și incluziunii sociale sunt esențiale pentru multe recomandări și reglementări la nivelul UE. Pilonul european al drepturilor sociale subliniază că sprijinirea vieții independente pentru persoanele cu handicap (principiul 17), serviciile accesibile de îngrijire pe termen lung (principiul 18), precum și dreptul la locuințe și la asistență pentru persoanele fără adăpost (principiul 19) sunt esențiale pentru incluziunea socială.
 

„Garanția europeană pentru copii” subliniază importanța vieții de familie pentru starea de bine a copiilor și a implicării lor în luarea deciziilor pentru a ameliora incluziunea socială și starea de bine. „Strategia europeană privind serviciile de îngrijire” subliniază importanța îngrijirii centrate pe individ, promovând oportunități pentru persoanele care au nevoie de îngrijire de a participa pe deplin la viața socială și pledând pentru o combinație de servicii de îngrijire și asistență acordate pe termen lung îngrijitorilor informali. „Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap” subliniază incluziunea socială și viața independentă, pledând pentru politici menite să sporească accesul la locuințe accesibile ca preț, asistență personală și servicii de asistență în comunitate. Cartea verde a Comisiei Europene privind sănătatea mintală subliniază necesitatea unei abordări integrate a îngrijirii, și anume a îngrijirii în comunitate.
 

Fondurile structurale și de investiții europene, și anume Fondul social european Plus și Fondul european de dezvoltare regională, sprijină serviciile de îngrijire în familie și în comunitate, cu fonduri direcționate către construirea sau renovarea de unități, inițiative de consolidare a capacităților pentru îngrijitori informali și profesioniști, precum și scheme de diseminare a celor mai bune practici în ceea ce privește furnizarea de îngrijire și servicii în comunitate.
 

Constatări principale

• Lipsa unor date complete și comparabile privind îngrijirea și serviciile, precum și despre persoanele care beneficiază de ele, compromit eforturile UE și ale statelor membre de a dezvolta îngrijire și servicii care să promoveze viața independentă și incluziunea socială.
   
• Condițiile de viață și experiența trăită a persoanelor instituționalizate (și a persoanelor expuse riscului de instituționalizare) nu sunt studiate suficient. Acest lucru este evident în special în ceea ce privește copiii din centrele rezidențiale și persoanele care caută adăpost de urgență din cauza lipsei de locuință sau a violenței domestice.
   
• Deși majoritatea statelor membre au strategii de dezinstituționalizare, în ultimii 10 ani, până în 2022-2023, numărul de copii, adulți cu handicap și persoane în vârstă din instituțiile rezidențiale a crescut în întreaga UE. Numărul de paturi în secțiile de psihiatrie din spitale a scăzut marginal.
   
• Cultura instituțională implică izolare, depersonalizare, lipsă de implicare în societate, lipsă de control, rigiditatea rutinei, tratament în bloc, restricții de mobilitate, distanțare socială și paternalism. O astfel de cultură poate fi prezentă în orice mediu, dar se regăsește adesea în instituții rezidențiale și în centre de cazare, ceea ce poate duce la limitarea vieții private și a libertății personale, la servicii insuficiente, la condiții de viață inadecvate și la excluziune socială.
   
• Lipsa de locuințe rezonabile și la prețuri accesibile, care să ofere siguranță în ceea ce privește dreptul de proprietate și lipsa locurilor de plasament în familii, impun limitări severe asupra capacității statelor membre de a oferi îngrijire și asistență în familie și în comunitate.
   
• Lipsa finanțării publice pentru îngrijire și servicii în familie și în comunitate impune limitări în ceea ce privește viața independentă și incluziunea socială. Furnizarea acestor servicii este compromisă de resursele insificiente, de lipsa de personal, de lipsa de formare și de probleme administrative.

Indicatori pentru elaborarea politicilor

• Asigurarea implicării persoanelor cu nevoi de îngrijire sau de asistență în elaborarea și revizuirea politicilor care le privesc.
   
• Adoptarea unei abordări centrate pe individ, oferind o combinație de îngrijire și servicii în familie și comunitate.
   
• Asigurarea că utilizatorii de servicii au control maxim asupra propriei situații, cu asistență pentru luarea unei decizii atunci când este necesar.
   
• Acordarea de prioritate măsurilor de prevenție care reduc riscul de instituționalizare.
   
• Încercarea de a reduce la minimum durata șederii în instituțiile rezidențiale și asigurarea trecerii la oferirea de îngrijire și furnizarea de servicii în familie și comunitate.
   
• Asigurarea furnizării de adăposturi de urgență pentru persoanele în situații de criză, cum ar fi lipsa de locuință sau violența domestică, și punerea la dispoziție de locuințe permanente și independente pentru a permite tranziția în timp util din adăposturi.
   
• Recunoașterea provocărilor pe care le implică procesele de dezinstituționalizare. Planificarea cu atenție a tranzițiilor individuale, oferind în continuare asistență și desfășurând activitățile zilnice.
   
• O mai mare disponibilitate de opțiuni de locuințe rezonabile, la prețuri accesibile, incluzive și sigure în comunitățile obișnuite, pentru a preveni lipsa de adăpost și a facilita viața independentă.
   
• Oferirea de îngrijire și furnizarea de servicii diverse în familie și în comunitate, și anume servicii de ocupare, servicii de asistență medicală, servicii sociale și servicii axate pe incluziunea socială, asigurând personal adecvat și formarea lui.
   
• Îmbunătățirea accesibilității serviciilor și facilităților de bază.
   
• Abordarea culturii instituționale în toate unitățile de îngrijire prin maximizarea autonomiei individuale în luarea deciziilor, reducerea la minimum a restricțiilor de mobilitate, încurajarea interacțiunii sociale și renunțarea la rolurile stereotipe client-personal.
   
• Sprijinirea îngrijitorilor informali prin oferirea de formare, îngrijire temporară, consiliere, sprijin tehnologic și asistență financiară.
   
• Asigurarea colectării de date la nivelul UE privind oferirea de îngrijire și furnizarea de servicii, precum și despre situația îngrijitorilor și a persoanelor care beneficiază de îngrijire, pentru a monitoriza condițiile de viață, punerea în aplicare a politicilor și tendințele în timp.